/* */

Informatii utile pomicultura

Informatiile utile publicate de noi, vin in sprijinul pomicultorului, cu scopul de a obtine o livada sanatoasa, frumoasa, productive cu pomi fructiferi fara virusi (virus free)..


Cand plantam pomii fructiferi ?

Care este perioada optima de plantare a pomilor fructiferi ? Toamna sau primavara ?

 

Perioada optima de plantare a pomilor fructiferi este toamna, incepand cu jumatatea lunii octombrie, imediat dupa ce pomii intra in stadiul de repaus vegetativ (caderea frunzelor) si se poate prelungi pana la inghetul solului. Datorita faptului ca tara noastra beneficiaza de toamne lungi si calduroase, dar si de precipitatii abundente, acestea sunt avantaje care duc la o prindere apropiata de procentul de 100%.

In aceste conditii radacinile isi vindeca usor ranile aparute in urma transplantarii dar si cresterea unor radacini tinere care vor hrani pomii cu substante necesare rezistentei la conditiile vitrege ale ierii.

Practic, pomii plantati in perioada de toamna, ies din perioada de iarna mult mai rezistenti, iar primavara vor intra in perioada de vegetatie mult mai vigurosi fata de pomii plantati primavara.

Aceasta diferenta de vigurozitate se observa pana in iarna urmatoare. Pomii plantati primavara, vor avea o intarziere in maturarea ramurilor dar si un deficit de substante necesare trecerii prin iarna urmatoare, deci o rezistenta mult diminuata la degeraturi.

In plus, pomii plantati iarna vor creste cu cca 20-30% mai vigurosi fata de cei plantati primavara.

Plantarea in perioada de toamna ESTE SIGURA !

Plantarea de primavara da rezultate bune cu cat se face mai devreme. Plantarea pomilor fructiferi primavara, este recomandata a se efectua inainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind conditionata de udarile repetate, ce devin absolut obligatorii in perioada de seceta. 

Pepiniera Dumbrava !



Lucrari premergatoare plantarii pomilor

O data lamurite conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca solul vizat pentru infiintarea unei livezi si cerintele climatice ale zolei in vederea unei reusite si in urma constatarii ca ele sunt respectate in zona respectiva pot incepe lucarile premergatoare plantarii. Avertizam inca de la inceput ca lucrarea de fata se adreseaza in primul rand pomicultorului individual care are in vedere infiintarea unei plantatii de dimensiuni reduse (de la cativa ari la cateva hectare). Din acest motiv nu ne vom opri asupra principiilor de proiectare ale cailor de acces pietruite sau asfaltate, a aductiunilor de apa in vederea irigarii, a retelei de canale de irigatie sau asupra schemei de incadrare cu personal. Sunt insa si cerinte aproape obligatorii impuse atat de la infiintarea unei mari plantatii cat si in cazul uneia de dimensiuni reduse. Prima dintre acestea este imprejmuirea terenului destinat viitoarei livezi.

Imprejmuirea este o lucrare costisitoare, de multe ori fiind mai scumpa decat restul cheltuierilor ce urmeaza pana in momentul in care pomii sunt deja plantati (arat, desfundat, gropi, procurare de puieti, plantare). Solutia cel mai frecvent folosita in imprejmuirea livezilor este gardul din sarma impletita sprijinit de stalpi de beton. Gardurile din panouri de beton sau de metal montate pe stalp cu mult mai durabile dar si cu mult mai scumpe.

Utilitatea plantatiilor de pomi nu poate fi contestată. Atat pomii tineri cat si pomii pe rod pot fi grav afectati de animalele salbatice sau domestice care au acces liber in livada. lepurele este un pericol important pentru pomii aflati in primii ani de la plantare. Desigur că el poate găsi de multe ori rosturi in orice imprejmuire si nu este nevoie de multi pentru a distruge intr-o singură noapte sute si sute de pomi tineri. Din acest motiv se iau măsuri suplimentare in fiecare toamnă. Animalele mari (vaci, capre, cai etc.) pot produce pagube atat scoartei pomilor maturi cat mai ales coroanelor. Prin apucarea cu gura a ramurilor incărcate de rod, pot produce ruperi importante in coronae. Nu in ultimul rand, imprejmuirile sunt utile si dacă se tine seama de faptul că livezile sunt des vizitate si de unii semeni ai nostri care desi n-au cheltuit, n-au muncit, sunt mari amatori fructe proaspete. Pentru acestia imprejmuirile nu sunt niste redute invincibile dar una este să vină in vizita cu traista si alta atunci cand vin cu caruta.

In trecut se utilizau frecvent imprejmuirile din arbori sau arbusti teposi . In acest caz, costurile sunt mai reduse, dar eficienta este mai scazuta si anual, sunt necesare lucrări de intretinere si de limitare a expansiunii in exterior.

DEGAJAREA TERENULUI este o operatie obligatorie, mai ales pentru un teren care nu a fost lucrat ani de-a randul. Aceasta actiune face posibila o pichetare corectă a terenului si elimina concurentii la hranire ai tinerilor pomi. Există situatii cand noua plantatie se infiinteaza pe locul uneia vechi in care majoritatea pomilor au pierit prin uscare, fara sa fi avut loc o defrisare generala. In aceste cazuri mai pot exista ici colo cativa pomi care in ciuda varstei inaintate continua sa mai produca.

Tenstatia pastrarii acestora in cadrul noii plantatii poate exista de multe ori; dar trebuie sa se tina seama de faptul ca, in acest caz, ei dicteaza forma de pichetare si distantele intre pomi si intre randuri, ca pot fi purtatori de virusi, microplasme , bacterii ricketsii, ciuperci,etc., cu posibilitatea de infectare a pomilor tineri si ca, oricum, se afla in perioada de declin fiziologic. Din aceste motive este recomandata defrisarea lor prin scoaterea din radacini. La fel se va proceda si cu ceilalti arbori sau arbusti crescuti spontan in perimetru. La stabilirea geometriei de pichetare si a distantelor se va tine cont de faptul ca este indicat ca locurile de plantare a pomilor sa nu se suprapuna cu locurile din care au fost scosi pomii batrani.

FERTILIZAREA TERENULUI este o lucrare importanta care precede plantarea puietilor. Dupa cum se stie, aportul de azot, potasiu si fosfor in sol este adus in mod natural dar de cele mai multe ori este insuficient. De aceea este necesara interventia omului pentru asigurarea dozelor normale. Aportul suplimentar de N, P si K se realizeaza [rin administrarea de gunoi de grajd fermentat sau prin administarea de ingrasaminte chimice avand ca substanta active unu, doua sau toate cele trei elemente. Daca in cazul livezilor pe rod ingrasamintele natural pot alterna de la an la an cu cele chimice, inainte de plantarea pomilor se recomanda o felrtilizare mixta si anume aprox. 50to/ha gunoi de grajd precum si 800 kg auperfosfat impreuna cu 200-250 kg sare potasica. Fertilizarea se face prin imprastierea uniforma, pe intreaba suprafata, a cantitatilor recomandate. Ea se efectueaza inainte cu 1-5 luni de momentul plantarii.

Daca plantarea va avea loc in toamna (oct.-nov.) fertilizarea se va face in perioada mai-septembrie.

Daca insa plantarea se va face primavara, fertilizarea se va aplica in toamna, Si intr-un caz si in altul fertilizarea va fi urmata de o incorporare in sol printr-o aratura obisnuita. Inaintea inceperii saparii gropilor pentru pomii tineri se va executa o desfundare a solului pana la o adancime de 60-70 cm. Exista pluguri speciale pentru aratura la o asemenea adancime dar, in functie de natura solului, pot fi necesare si tractoare mul mai puternice decat cele de 65 CP.

Pe suprafete restranse aceasta lucrare se poate executa si manual la adancimea a doua cazmale cu calcator. In urma desfundarii la adancime, intreaga suprafata se va discui in vederea maruntirii brazdelor si a nivelarii terenului.

PICHETAREA TERENULUI

Pichetarea este o faza obligatory in pregatirea plantarii. Ea urmareste mai multe scopuri si anume:

-asigurarea unui spatiu corespunzator de dezvoltare a coroanei si a radacinii;

-asigurarea accesului mijloacelor mecanizate ;

-posibilitatea efectuarii araturilor cu mijloace mecanizate pe o suprafata cat mai apropiata de 100%;

-estetica plantatiei.

Exista mai multe sisteme de oichetare si alegerea uneia dintre ele este dictate de situatia concreta care trebuie analizata din mai multe unghiuri, si anume:

-vigoarea soiului (diametrul coaroanei la maturitate);

-tipul plantatiei (clasica, intensive, superintensiva);

-directia optima de lucru cu utilaje mecanice in cazul livezilor in panta.

Cele mai uzuale sisteme de pichetare sunt: in patrat, in dreptunghi, in sah si in triunghi echilateral.

In cazul livezilor intensive situatia este oarecum siplificata pentru ca aici este importanta distanta intre pomi pe rand si distanta intre randuri. Distanta intre pomi difera in functie de vigoarea lor de dezvoltare iar distanta untre randuri este de regula impusa de gabaritul masinilor agricole utilizate.

STABILIREA DISTANTELOR DE PLANTARE

a)Stabilirea distantelor intre pomii de pe rand

O regula veche, dar valabila, este aceea ca ramurile pomilor vecini pe rand nu trebuie sa se impreuneze, ba mai mult, intre extremitatile lor trebuie sa existe si un spatiu sufficient pentru aerisire si pentru acces in cursul lucrarilor de intretinere inclusive de recoltare.

Acest lucru este valabil in cadrul livezilor clasice pentru ca in livezile intensive acest aspect nu se mai respecta de multe ori.

Respectand principiul expus la inceput putem fi, de cele mai multe ori, siguri ca nici sistemele radiculare ale pomilor vecini nu se vor intrepatrunde. Pentru a nu crea confuzie mai ales pentru pomicultorul incepator com trata separate cele doua situatii diferite si anume stabilirea distantelor in cazul livezilor clasice si apoi in cazul celor intensive si semiintensive.

In cazul livezilor clasice se recomanda plantarea de puieti cu vigoare mare. Este adevarat ca productia de fructe la hectar in livezile clasice este mai mica decat in livezile intensive dar durata de maxima productivitate este mai indelungata (18-20 ani). Trebuie spus ca si durata necesara pana la rodirea economica este cam mare (8-10 ani), dar si faptul ca pomul poate supravietui si rodi multumitor 50-60 sau chiar mai multi ani. In general, in livezile clasice distanta dintre pomii de pe un rand este egala cu cea dintre randuri si, prin urmare, se va utiliza pichetarea in patrat sau in sah.

Exista si situatii cand, pentru anumite soiuri, distanta intre randuri nu mai poate coincide cu cea dintre pomii pe randu pentru ca ar fi prea mica pentru accesul utilajelor de care se poate dispune. In aceste cazuri distanta intre randuri se va majora cerespunzator pierzand astfel constient din densitate. Orientativ se face precizarea ca inaltimea minima de acces a mijloacelor motorizate existente la noi este de 2 m. Practica indelungata in exploatarea livezilor clasice a permis stabilirea unor jaloane orientative privind distantele intre pomi, pe rand:

Mar- 6 m intre pomi, pe rand

Par- 5-6 m intre pomi, pe rand

Prun- 4 m intre pomi, pe rand

Cires- 5 m intre pomi, pe rand

Cais- 4 m intre pomi, pe rand

Piersic – 3-4 m intre pomi, pe rand

Nuc – 10 m intre pomi, pe rand.

b) Distantele intre randuri

In livezile clasice aceste distante nu pot fi mai mici decat cele impuse intre pomi pe rand. Pot fi insa ceva mai mari daca accesul mijloacelor mecanice existente impune acest lucru. Se va avea in cedere accesul tractoarelor cu plug, cu discuri, a agregatelor pentru stropit, a mijloacelor de transport a materialelor pentru fertilizare etc.

Sistemul intensiv impune folosirea de pomi de vigoare medie sau mica. Inaltimile acestora, la maturitate, nu depasesc 3-3,5 m. Infunctie de numarul de pomi plantati pe 1 ha de teren, livezile intensive se incadreaza in una din urmatoarele trei categorii:

-livezi intensive cu densitate ica (400-634 pomi/ha)

-livezi intensive cu densitate medie (634-833 pomi/ha)

-livezi intensive cu densitate mare (833-1250 pomi/ha)

De regula se infiinteaza livezi intensive de mar, par, piersic, cais, visin sip run.

In proiectarea unei livezi intensive trebuie tinut seama de cel putin trei elemente importante: distanta intre randuri, distanta minima intre pomi pe rand si numarul de pomi la hectar.

Atunci cand au fost stabilite distantele intre randuri si intre pomi pe rand se poate trece la operatiunea de pichetare. Pentru aceasta este nevoie ca in prealabil, sa fi fost asigurat un numar de picheti din lemn cel putin egal cu numarul pomilor ce urmeaza sa fie plantati. Tinand cont de faptul ca pichetii pot fi folositi in continuare si ca tutori ai pomilor plantati este recomandat ca acestia sa aiba lungimi de cel putin 1,5 m, sa fie cat se poate de drepti sis a aiba o grosime care sa le confere o buna rezistenta. In afara de picheti mai este necesara o bobina de sfoara rezistenta.

Urmatoare faza importanta cu configuratie plana sau aproximativ plana alegerea directiei randurilor va trebui sa tina seama de faptul ca este necesara asigurarea unei cat mai bune iluminari a pomilor de catre razele de soare.

In cazul terenurilor in panta, pe langa asigurarea unei iluminari optime a pomilor se va tine seama si de asigurarea unei posibilitati optime de lucru a masinilor agricole.

Dupa cum s-a mai spus, o asezare judicioasa a randurilor permite activitatea normal a masinilor chiar in terenuri cu panta pronuntata fara a recurge la terasari costisitoare. Alegerea directiei randurilor trebuie sa tina seama de doi factori importanti:

-evitarea riscului de rasturnare a masinilor agricole in timpul efectuarii lucrarilor in livada;

-evitarea rampelor foarte abrupte care sa poata invinge forta motoarelor masinilor agricole.

SAPAREA GROPILOR

Aceasta lucrare se poate executa manual sau mecanizat. Gropile sapate manual au de obicei forma patrata desi conturul exterior al sistemului radicular al pomilor este rotund la fel ca si al coroanei. Asa cum s-a aratat anterior, una dintre operatiile premergatoare plantarii este defundarea de adancime a trenului. Cum desfundarea are loc doar cu cateva luni inaintea plantarii (toamna pentru plantarile din primavara si vara pentru plantarile de toamna) este de asteptat ca solul sa fie sufficient de afanatin momentul saparii gropilor. Din acest motiv gropile nu trebuie sa aiba dimensiuni foarte mari iar acestea vor tine seama de anvergura retelei radiculare a puietilor ce urmeaza a fi plantati. Oricum, dimensiunile de 50 cm x 50 cm x 50 cm reprezinta minimul acceptabil in acest caz.

Exista insa situatii in care mobilizarea solului pana la adancimi de 60-70 cm nu a putut fi facuta. In multe cazuri se aplica o aratura de max. 30 cm sau se desfunda, la o cazma. Din pacate sunt foarte numeroase cazurile in care plantarea sre loc pe terenuri intelenite, folosite pana atunci ca pasune sau fanete. Fara a insista asupra neajunsurilor generate de aceasta practica se subliniaza ca, in acest caz, macar local solul trebuie dislocate in lateral si in profunzile pe dimensiuni mult sporite fata de situatia normala.

Astfel pe soluri grele, argiloase, gropile vor avea forma unui patrat cu latura de 1,5 m si adancimea de 0,8 m. Pe solurile mijlocii patratul va avea latura de 1,2 m si adancimea de 0,7 m iar pe solurile usoare latura va fi de 1 m si adancimea de 60 cm. Pe terenurile intelenite, saparea gropilor se va face cu cateva luni inainte de plantare. Pamantul rezultat din saptarea primei jumatati se va depune pe una din laturile gropii (stanga) iar restul, pe latura opusa (dreapta). Atunci cand terenul este in panta pronuntata brazdele inierbate ale primului strat de pamant se vor aseza in aval de groapa pentru a forma un mic dig menit sa impiedice eroziunea solului de la radacina pomului recent plantat.

 ALEGEREA MATERIALULUI SADITOR

Cea nai importanta sursa pentru aprovizionarea cu pomi fructiferi este constituita din pepinierele existente in multe localitati de pe teritoriul tarii cu o concentrare mai importanta in cele mai mari bazine pomicole. Pepinierele ofera avantajul unui material sanatos, garantat din punct de vedere al soiului si pot furniza si date tehnice importante cum ar fi vigoarea portaltoiului. Preturile de vanzare ale puietilor nu sunt mici pentru ca, pana a fi adusi in faza de comercializare, sunt necesare o multime de activitati dintre care nu putine necesita munca calificata. De regula aceste preturi nu sunt negociabile si de aceea este bine ca la cumparare sa se faca macar o analiza atenta a materialului oferit pentru a se inlatura riscul de a achizitiona, pe sume importante de material inapt pentru obtinerea de pomi sanatosi, bine dezvoltati. Analiza se va opri mai intai asupra formei comerciale a pomului.

Controlul formei comerciale trebuie sa se opreasca asupra integritatii scoartei tulpinii si a ramificatiilor, asupra verticalitatii tulpinii, lipsa de defecte ale lemnului in zona de altoire, existent de radacini suficiente neranite si cu o distributie cat mai uniforma in lateral. Radacinile uscate excesiv, fara pamant pee le, pot indica faptul ca puietii au fost scosi din pamant mai demult si nu au fost protejati corespunzator. Acestia vor fi evitati.

Un al doilea aspect ce trebuie urmarit este in legatura cu potentialul productiv al pomului si cu puterea sa vegetativa. Aici au un rol important il are tipul de portaltoi care a fost altoit cu soiul nobil. Acesta imprima multe din caracteristicile proprii de crestere intregului ansamblu altoi-portaltoi, avand un rol important in definirea habitusului (vigorii) la maturitate a pomului. Nu e astfel de mirare ca acelasi soi altoit pe un portaltoi viguros poate necesita o suprafata de dezvoltare de 80-100 mp pec and altoit pe un portaltoi de vigoare slaba poate avea nevoie doar de un spatiu de 20-30 mp. Acest lucru este important de stiut mai ales in vederea stabilirii distantei minime intre pomi pe rand.

Este locul aici sa reamintim ca in primul an de la altoire altoiul trebuie sa atinga o lungime de 1 m. In functie de vigoarea portaltoiului si de soiul nobil utilizat pot fi acceptate si inaltimi de 80 cm ale pomilor. Dimensiunile sub aceasta valoare nu se vor accepta pentru ca ele denota o dezvoltare defectuasa si nu ofera o siguranta la prindere si la dezvoltarea ulterioara. In anul al doilea puietii trebuie sa aiba, pe langa varf, si 2-3-4 ramificatii laterale.

In multe tari se practica testarea de virusi a pomilor oferiti la vanzare. Este cunoscut faptul ca virozele sunt boli foarte importante ale pomilor si ca - de multe ori – ele impun defrisarea si o perioada de cultivare a terenului cu alte specii, care nu sunt afectate de aceste viroze. Acesta este principalul motiv pentru care legislatiile multor tari avansate economic interzic comercializarea puietilor netestati de virusi.

O alta cale de obtinere a pomilor fructiferi din soiuri valoroase este altoirea pe portaltoi existenti in flora locala. Printre cei mai des folositi enumeram prunul rosu, gutuiul, parul paduret, marul paduret, corcodusul, zarzarul. Trebuie amintit ca sunt pomicultori care opteaza pentru infiintarea de plantatii de dimensiuni importante in care planteaza pruni din soiuri autohtone (rosii, romanesti etc.). Pe langa faptul ca procurarea de puieti in acest caz nu implica cheltuieli, aceste soiuri sunt mult mai rezistente la boli si inghet. Prunele insa nu au calitatea soiurilor nobile si sunt destinate in exclusivitate prelucrarii prin distilare.

Un alt neajuns este Acela ca aceste soiuri intra frecvent in alternanta de rodire.

Nucul si gutuiul au proprietatea de a transmite aproape in intregime caracteristicile soiului catre descentendii obtinuti din seminte.

PLANTAREA POMILOR

Perioade de plantare

Operatia de plantare reprezinta, pentru pomul tanar, o expunere serioasa la numerosi factori de stress. Dintre acestia cel mai important este legat de afectarea sistemului redicular care se petrece la scoaterea pomului din solul pepinierei pentru a fi replantat in alta parte. Cu aceasta ocazie o mare parte din perisorii absorbanti ai radacinilor se rup chiar daca se lucreaza cu mare atentie. Totodata se pot rupe si ramificatii principale ale radacinii mai ales in cazul radacinilor pivotante ce pot patrunde la peste o jumatate de metro adancime in primul an. In afara de aceasta plantarea la locul definitive implica schimbari de microclimate, de compozitie chimica a solului etc. Daca pe langa toti acesti factori intervine si o lipsa serioasa de umiditate a solului, atunci procentul de prindere poate fi serios afectat.

Acesta este si principalul motiv pentru care toamna este considerate ca anotimp propice plantarilor de pomi. Acestea pot incepe odata cu desfruzirea (sfarsitul lui septembire-octombrie) pe terenuri pregatite cu cateva luni inainte.

Este recomandat ca plantarile sa fie incheiate cu 10-15 zile inainte de aparitia ingheturilor de la sfarsitul toamnei.

Alt motiv pentru care plantarile de toamna sunt preferate este intrarea pomilor in repaus vegetative pe durata iernii. Nevoile de hranire in tot acest timp sunt mult reduse crutand radacina de eforturi mari si oferindu-i astfel sufficient timp de adaptare. Plantarile de primavara, desi nu se recomanda, se practica totusi. O primavara secetoasa poate pune problem serioase nevoii de apa a puietilor care urmeaza sa intre rapid in vegetatie. De aceea in aceasta situatie este necesara irigarea pomilor proaspat plantati.

Plantarea

Inainte de inceperea plantarii pomilor, in viitoarea livada vor fi asigurate urmatoarele materiale auxiliare:

-balegar fermentat, o galeata/pom;

-balega proaspata de vita, o galeata/25pomi;

-apa;

-pamant galben, o galeata/25 pomi;

-200 g ingrasamant complex (N,P,K)/pom.

Intr-una din gropile sapate in vederea plantarii si aflata in centrul terenului se va pregati o ,,mocirla” formata din o parte balega proaspata de vita, o parte apa peste care se adauba pamant galben pana cand, prin amestecare continua, se obtine o pasta de consistenta medie. In aceasta pasta se vor cufunda complet radacinile pomilor fasonati, atatia cati incap in groapa.

Fasonarea pomilor se executa cu o foarfeca de pomi bine ascutita. Se aplica atat radacinilor cat si ramificatiilor trunchiului, daca ele exista.Se elimina, prin taiere, doar radacinile uscate, rupte sau ranite. Daca, in momentul plantarii, pomul tanar se prezinta ca o varga neramificata acesta se va reteza, deasupla unui mujure, la o inaltime de 1-1,25 m. Aceasta este inaltimea de proiectare a trunchiului si, in functie de optiuni, dimensiunea indicate poate fi mai mare sau mai mica.

Daca insa pomul are deja cateva ramificatii laterale atunci se va aplica taierea reductive care are in principal, doua scopuri: reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoarea preioada de vegetatie de catre o radacina slabita prin operatia de dezgropare si, in al doilea rand, inceperea taierilor de formare a coroanei pomului.Prima ramificatie care se va indeparta de la inel este lastarul concurrent (in cazul in care acesta nu a fost indepartat in pepiniera).Lastarul concurrent este prima ramificatie crescuta imediat sub cresterea anuala a varfului. Are, de regula, o orientare vertical si poate fi la fel de viguros ca si varful insusi. In situatia in care lastarul concurrent are o crestere mai convenabila de sub lastarul concurent ales ca ax de prelungire, care a devenit concurenta pentru acesta. Se va verifica daca in acest caz mai raman suficiente ramificatii pentru proiectarea primului etaj de ramificatii principale.

Urmatorul pas este alegerea celor cateva ramificatii principale (dintre cele care exista!) care vor constitui sarpantele viitoarei coroane. In acest moment este absolut obligatoriu s ava fi hotarat deja asupra formei de coroana dorita.

Restul de pomi va fi depozitat intr-un loc umbros si se vor inveli cu saci umeziti. Plantarea  incepe de la capatul primului rand unde se va adduce un pom bine mocirlit si o galeata de balegar. Tot timpul vor fi respectate urmatoarele reguli importante:

-In zona de deasupra punctului de altoire se poate observa, pe o parte a tulpinii, o zona mai inchisa uneori, pigmentata cu muschi. Aceasta este partea dinspre nord orientate in pepiniera. Si in plantatie va fi respectata aceasta orientare in sensul ca aceasta parte se va afla tot cu orientarea inspre nord.

-Punctul de altoire (vizibil fara dificultate) va trebui sa se situeze la suprafata solului dar nu mai sus de aceasta.

Cu respectarea acestor reguli se va trece la plantarea primului pom. O persoana va aseza pomul mocirlit si fasonat, cat mai pe centrul gropii adica acolo unde a fost pichetul. Daca varfurile radacinilor se aseaza pe fundul gropii iar punctul de altoire este la nivelul solului se vor arunca mai multe lopeti de pamant luat din musuroiul din stanga (pamant de la suprafata) si acesta se va tasa cu piciorul peste radacini.

Peste acest prim strat (aprox. 5 cm.) de pamant se va presara un strat tot de 5 cm, de balegar fermentat. Se va continua cu adaugarea si tasarea straturilor de pamant de suprafata si balegar si apoi doar cu a pamantului scis din fundul gropii, atunci cand a fost sapata. Daca groapa este cu mult mai adanca decat inaltimea radacinii atunci ea se ca umple cu pamant de suprafata pana la inaltimea necesara. Aceasta se va tasa usor. In continuare se va proceda ca mai sus. In cazul plantarilor de primavara, la radacina fiecarui pom se va face cate un dig circular menit sa dirijeze apa catre radacina pomului iar la plantarile de toamna la radacina fiecarui pom se va face cate un musuroi de pamant de 30-40 cm menita sa protejeze zona de altoire impotriva inghetului.

Pe masura ce operatia de plantare evolueaza este bine sa se faca o verificare vizuala, pe randuri, a lincaritatii acestora inainte de plantarea fiecarui pom. Se va elimina astfel neajunsul ca la incheierea unui rand sa se constate ca unul sau mai multi pomi nu sunt aliniati perfect cu ceilalti.

Urmatoarea actiune este fixarea in pamant a tutorilor. Inainte de aceasta este indicata cufundarea varfurilor tutorilor in gudron, smoala topita sau arderea superficiala a acestora. Este recomandabil ca tutorii sa se amplaseze in partea de nord a pomilor lasand un spatiu de doua degete intre tutore sip om. In cazul plantarilor toamna, inainte de legarea pomului de tutore se va proteja tulpina acestuia impotriva rozatoarelor prin infasurarea cu folie de polietilena sau alte material de protectie. Dupa plantarile de primavara aceasta operatie poate fi facuta sau nu, dupa situatia existent in zona. Legarea puietilor de tutore se poate face cu sfoara, rafie, benzi din plastic, nuiele de rachita etc. Se va asigura cel putin un tampon din paie, iarba uscata, foi de porumb, intre tutore sip om. Acesta trebuie sa impiedice ranirea scoartei prin contact cu tutorele in timpul vanturilor puternice.

In acest moment lucrarile de plantare se considera incheiate.

Lucrarile specifice in primul an de la plantare

Pentru a Evita deruta cititorilor vom considera in continuare ca plantarea s-a facut toamna si vom incepe asadar cu enumerarea lucrarilor in livada necesarechiar in iarna ce urmeaza plantarii. Se intelege ca aceste lucrari nu se refera si la pomii ce urmeaza sa fie plantati primavara urmatoare dar din aceasta primavara incolo ele vor fi aceleasi si pentru un caz si pentru celalalt.

In fond puietii plantati toamna au stat, peste iarna, in repaus vegetativ ca si cei plantati primavara. In iarna ce urmeaza plantarii de toamna se va aplica un tratament cu unul din insecticidele: Carbetox 0,3% sau Ultracid 20EC 0,2% sau Sinoratox 35 CE 0,2% sau Oleoecolux 1,5% sau unul dintre celelalte insecticide enumerate la capitolul Boli, daunatori, tratamente. Administrarea acestui tratament se va face in lunile ianuarie-februarie, intr-o zi cu temperature peste 0⁰C si cu vant slab. In vara ce urmeaza dupa plantarea pomilor plivitul lastarilor in tinerele coroane trebuie facut cu multa atentie, dar el nu este necesar in mod obligatoriu. Acum vor fi franati in crestere lastarii concurenti prin ciupirea varfurilor acestora atunci cand au deja lungimi de 15-20 cm (sfarsitul lui mai inceputul lui iunie). Tot acum vor fi indepartati complet lastarii crescuti inspre interiorul coroanei sau cele atacate de boli sau colonii de daunatori. Tocmai tarziu in vara, adica atunci cand formatiunile scurte au deja un mugure terminal se pot aplica taierile de vara (sfarsitul lui iulie). Astfel lastarii laterali crescuti pe ramificatiile principale de ax pot fi eliminate pentru aerisirea interiorului coroanei.Lastarii cu lungimi medii, crescuti vertical se vor reduce pana la aglomerari de vegetatie se vor opera rariri.

Daca in vara s-au aplicat taieri corespunzatoare, in iarna nu mai sunt necesare decat taierile de reducere a prelungirii ramurilor de schelet. In anii care urmeaza anului plantarii lucrarile in livada se diversifica si prezinta particularitati legate de specie, soi s.a. Ele nu mai pot fi tratate global cum s-a procedat pana acum cu pregatirea terenului si plantarea propriu zisa. Din aceasta caurza urmeaza cateva capitole in care pomicultorul va gasi raspuns la orice intrebare cu conditia sa stie ce anume urmareste sa obtina in livada proprie.