Portaltoiul franc de piersic.

Este cel mai bun portaltoi pentru piersic, in soluri mijlocii si usoare, adanci, permeabile, calde, cu reactie neutra slab acida, situate in regiuni cu climat nu prea aspru. Se preteaza si pentru regim de irigatie, cu conditia ca apa sa nu stagneze in straturile superioare ale solului si in general sa nu se practice irigatul prin inundare.

Portaltoiul franc formeaza un sistem radicular bogat si destul de adanc, da o prindere foarte buna la altoire (98-100%), imprima pomilor o crestere uniforma si destul de viguroasa, mai ales in primii ani dupa plantare. Procentul pomilor cu pieire prematura este incomparabil mai mic decat in cazul corcodusului. Foarte bune rezultate ca portaltoi fract dau unele tipuri ale piersicului din vii, precum si puietii obtinuti din samburii soiurilor Tarzii de Copaceni, Elberta, Champion si altele cu coacere tarzie, la care semintele germineaza in proportie de 75-90%.

Corcodusul

Este un portaltoi ce da o prindere foarte buna la altoire (98-99%), imprima pomilor o crestere rapida si viguroasa, precum si un potential de productie destul de ridicat. Prezinta insa si o serie de defecte care-i limiteaza valoarea lui ca portaltoi pentru piersic si anume, da un procent mare de pomi cu pieire premature si in general, darata plantatiilor pe acest portaltoi rareori depaseste 12-15 ani. Piersicii altoiti pe corcodus nu au crestere uniforma si prezinta uneori diferente de grosime intre altoi si portaltoi. Ceea ce constituie un indiciu a slabei afinitati dintre cei doi parteneri.

Intrucat suporta mai bine solurile grele si regimul de irigatie, acest portaltoi va trebui inca utilizat, ins ape scara mai restransa, pana la obtinerea altuia mai bun, care sa-l inlocuiasca in conditiile de mediu in care piersicul si migdalul nu dau rezultate multumitoare.

Migdalul

Este portaltoiul cel mai indicat pentru piersic in zonele secetoase, pe soluri pietroase, profunde si cu un continut ridicat in carbonat de calciu, pe care portaltoiul franc de piersic nu-l suporta.

Piersicii altoiti pe migdal au ritm lent de crestere, vigoare mai mica comparativ cu cei altoiti pe franc si pe corcodus, insa traiesc 25-30 ani, uneori si mai mult. Deoarece unele tipuri de migdal manifesta incompatibilitate fata de unele soiuri de piersic, cu care nu se sudeaza bine in locul de altoire, se impune utilizarea numai a acelor soiuri care prezinta o buna afinitate si caracteristici agronomice superioare. Imprima soiurilor o pornire mai timpurie in vegetatie si o incheiere mai rapida in toamna.

Ca si in cazul corcodusului, piersicul altoit pe migdal are crestere neuniforma.

Migdalii cu samanta amara si coaja samburelui tare dau rezultate mai bune ca portaltoi pentru piersic, fiind mai rezistenti la scurgerile de clei.

GF 677, este un hibrid intre piersic si migdal, se inmulteste vegetativ, imprima o vigoare mai mare decat francul si are o rezistenta buna la calcarul activ din sol pana la 12%, este tolerant la reactia alcalina a solului si la nematozi.