Pomii altoiți pe mahaleb – ce trebuie să știi despre rădăcină și prindere

Mulți pomicultori observă la prima vedere că pomii altoiți pe portaltoi de mahaleb (Prunus mahaleb) au o rădăcină mai puțin spectaculoasă comparativ cu cei altoiți pe portaltoi vegetativi, precum Gisela 6, Colt sau altele. Este o observație corectă — însă nu trebuie interpretată ca un dezavantaj.

De ce rădăcina de mahaleb arată diferit

Portaltoiul de mahaleb este obținut din semințe, deci are o origine generativă, nu vegetativă. Din acest motiv:

• Rădăcina principală (pivotantă) este mai bine dezvoltată în adâncime, dar are mai puține ramificații fine laterale vizibile la momentul scoaterii din pepinieră.
• Sistemul radicular nu este la fel de bogat și fibros ca la portaltoii vegetativi, care sunt selectați special pentru dezvoltarea rapidă a rădăcinilor fine.

Această diferență ține de tipul de portaltoi, nu de calitatea pomului. În pământ, rădăcina de mahaleb are o vigoare naturală ridicată, fiind adaptată pentru soluri mai grele, mai uscate sau mai calcaroase, unde alți portaltoi nu se dezvoltă bine.

Avantajele pomilor altoiți pe mahaleb

1. Adaptabilitate mare – Mahalebul suportă bine solurile calcaroase și secetoase, acolo unde alți portaltoi eșuează.
2. Vigoare bună – Pomii au o creștere echilibrată și o longevitate mai mare.
3. Sistem radicular profund – În timp, dezvoltă o rădăcină adâncă, care conferă stabilitate și rezistență la secetă.
4. Compatibilitate bună – Se comportă excelent cu majoritatea soiurilor de cireș, fiind portaltoiul clasic în zonele tradiționale de cultură.

Aspectul rădăcinii – nu este un defect!

Este important ca pomicultorul să înțeleagă că aspectul mai modest al rădăcinii de mahaleb nu afectează prinderea, cu condiția ca plantarea și îngrijirea să fie făcute corect.

După plantare, pomul are nevoie de condiții favorabile pentru regenerarea rapidă a rădăcinilor fine – acelea care asigură prinderea și pornirea în vegetație.

Ce trebuie să facă pomicultorul pentru o prindere sigură

1. Mocirlirea rădăcinii înainte de plantare – un pas esențial. Amestecul de pământ galben, balegă de vacă și apă ajută la hidratare și la refacerea micro-rădăcinilor.
2. Hidratarea rădăcinilor – dacă pomii au stat mai multe ore în aer liber, se recomandă o hidratare de 12–24 ore în apă curată, înainte de mocirlire.
3. Plantarea corectă – gropile trebuie să fie suficient de adânci (35–40 cm) și late (40–50 cm), pentru ca rădăcinile să se așeze natural, fără a fi îndoite.
4. Udarea imediată după plantare – 10–15 litri de apă pentru fiecare pom, pentru a elimina golurile de aer din jurul rădăcinii.
5. Tăierea de echilibrare – scurtarea tulpinii la 60–80 cm ajută la echilibrarea masei aeriene cu cea radiculară, stimulând prinderea.
6. Îngrijirea în primul an – udări regulate (în special în primele 6–8 săptămâni după plantare) și menținerea solului afânat în jurul pomului.

Respectând acești pași, prinderea este sigură, iar pomul își dezvoltă în scurt timp un sistem radicular puternic și adaptat condițiilor din teren.

Concluzie

Rădăcina mai modestă a pomilor altoiți pe mahaleb nu înseamnă un pom mai slab. Este doar o particularitate a acestui portaltoi, care compensează prin rezistență, adaptabilitate și longevitate. Cu o plantare corectă și îngrijire atentă în primul an, mahalebul oferă o bază solidă pentru o livadă sănătoasă și de durată.