Ce înseamnă un soi autofertil – caracteristici ale polenizării pomilor fructiferi

Soiurile autofertile necesită numai polen din inflorescențele proprii pentru un proces de polenizare reușit, fără implicarea polenizatorilor – plante sau insecte în apropiere.
Astfel de soiuri au un aranjament special de flori, în care stigmatul este situat într-o linie cu antera. Acest lucru permite o înflorire luxuriantă și recoltă abundentă, chiar și în condiții meteorologice nefavorabile.
Soiurile autofertile au, de asemenea, un dezavantaj semnificativ – au adesea un număr mic de fructe. Prin urmare, grădinarii cu experiență sunt sfătuiți să planteze copaci polenizatori lângă ei.

O buna polenizare duce la o fructificare mai bogata. Soiurile autofertile nu au nevoie de polenizatori, totusi veti obtine un rod mult mai bogat daca soiurile autofertile vor avea in apropiere pentru polenizare polen de la pomi diferiti din acelasi soi.
Pentru gradinile particulare va recomandam plantarea alaturata pe o distanta de maxim 20m a cel putin 2-3 pomi diferiti din acelasi soi. (ex. 2-3 ciresi diferiti). Astfel veti avea de la vant si insecte o polinizare foarte buna cu polen strain.
Plantati alaturat 2-3 caisi diferiti, 2-3 nectarini diferiti, 2-3 piersici diferiti, 2-3 ciresi diferiti, + …
Avand cate 2-3 ciresi diferiti veti avea o polenizare foarte buna si cirese proaspete pe o perioada mai lunga de timp, deoarece puteti alege 2-3 ciresi cu perioade de coacere diferite. La fel veti beneficia de fructe prospete pe o perioada mai lunga de timp si de la ceilalti pomi fructiferi cu perioade de coacere diferite.
La Peri si Meri puteti planta soiuri de vara, toamna si iarna.